Este psihoterapia psihanalitica buna pentru mine?

Daca facem o statistica despre modul in care un roman si o persoana care traieste in UE are constiinta nevoii de psihoterapie si face un prim pas catre cautarea unui specialist pentru o programare sau chiar o intrare in terapie, lucrurile stau foarte diferit: in Occident exista o cultura a "igienei mentale", a "sanatatii psihice", a "armoniei interioare" pronuntata, ceea ce inseamna ca oameni "normali", "sanatosi psihic" merg la psihoterapeut pentru ca se gasesc intr-o situatie dificila de viata si au nevoie de un "ajutor", de cineva care stie si poate sa-i ajute. De exemplu, au o problema cu care nu se descurca singuri, desi au incercat o perioada de timp dar nu a mers, nu s-a ameliorat situatia, sunt afectati de stresul de la serviciu, de programul din ce in ce mai lung pe care il au in campul muncii, de conflictele profesionale - "ai senzatia ca relatia cu anumiti colegi nu functioneaza deloc si nu mai stii cum sa actionezi ce cale sa alegi ca sa fie totul bine" - , de o dificultate de integrare intr-un anumit mediu social, de o problema legata de viata de cuplu – "lucrurile nu mai merg ca la inceput; te gandesti la divort dar nu au curajul sa faci acest pas si te intrebi ce este de facut in situatia aceasta".

Aceasta necunoastere si lipsa de proactivism din partea clientului roman se datoreaza si faptului ca proportia de terapeuti pe cap de locuitori in Occident e mult mai "adaptata" decat este in Romania. In momentul de fata dispunem, (conform Registrului Psihoterapeutilor aflat in gestionarea Federatiei Romane de Psihoterapie) de un numar de 850 de psihoterapeuti, adica de 20 de ori mai putini psihoterapeuti decat se considera necesar de normele europene (in medie, 1 psihoterapeut la 10.000 locuitori).

Totusi, fata de ultimii ani, in Romania situatia s-a imbunatatit usor (dar este departe de a fi pe drumul cel bun), in sensul ca a crescut numarul de solicitari a unei psihoterapii, dar inca nu se stie daca aceasta este consecinta "trendului din Occident" (oamenii au auzit/au vazut filme/au citit ca este la moda sa ai un terapeut) sau romanul chiar simte nevoia sa se cunoasca mai bine, sa-si inteleaga maniera in care functioneaza, sa relationeze mai usor cu cei din jurul lor.

Inca nu stie foarte bine care este diferenta intre a merge la un psihiatru si a merge la un psihoterapeut, desi diferentele sunt foarte mari. Psihiatrul se ocupa cu "medicamentatia" si trateaza bolile psihice, pe cand psihoterapeutul se adreseaza si celor "normali", "sanatosi" psihic si nu prescrie nici un fel de medicatie pentru clientul sau. Serviciile de psihoterapie pot fi folosite pentru dezvoltare personala, adica pentru o mai buna autocunoastere, pentru optimizarea comunicarii interpersonale, dezvoltarea creativitatii si spontaneitatii, pe cand un serviciu psihiatric se ocupa mai mult cu stoparea deteriorarii functionarii psihice.

Cea mai mare parte a clientilor care "au curajul" sa faca un prim pas catre "ei insisi" sunt femeile si aceasta din 2 motive: si pentru ca ele sunt cele care "depisteaza" cel mai repede ca ceva este in neregula in viata lor personala si profesionala, ca nu functioneaza "cum ar trebui", dar si pentru ca ele au in general mai multa initiativa si curaj de a cunoaste ce este dincolo de aparente, de imagine. Barbati sunt mai reticenti pentru ca au speranta mai mare ca lucrurile se vor "reface" de la sine. Acestia se sesizeaza in momentul in care lucrurile au intrat oarecum in "criza" si nu mai detin nici un fel de control.

Din pacate aceasta nevoie de "a te simti mai bine", de a trai armonios/neconflictual cu tine si cu ceilalti nu este constientizata inca suficient de mult, nu este luata in considerare asa cum ar trebui pentru ca de multe ori nu avem timp pentru asta, altceva ne preocupa in momentul actual: munca, serviciul, afacerile, stresul, diferite tipuri de activitati.

Se propaga din ce in ce mai mult un principiu de viata: "trebuie sa performam la serviciu pentru a fi la inaltime", uitand ca aceasta energie concentrata intr-o anumita directie este "luata" din alte parti ale functionarii psihice, ca de exemplu: "sunt foarte bun in ceea ce fac, dar nu imi merge bine in relatia de cuplu" sau "muncesc atat de mult incat nu mai am vreme pentru mine", sunt fraze binecunoscute, care incep sa devina puncte de reper, de evaluare sociala.

Psihoterapia nu este pentru oricine; ea se adreseaza persoanelor cu un anumit nivel intelectual si celor cu capacitate de introspectie, pentru ca, sa nu uitam ca "scopul psihoterapiei" este acela ca terapeutul impreuna cu clientul sau sa ajunga sa descopere cauzele dificultatilor sale psihice/emotionale, sa "descifreze" limbajul "inconstientului" sau iar acest lucru nu se poate realiza fara un aport/efort extraordinar de mare din partea clientului. Clientul este cel care trebuie sa afle ce este dincolo, intotdeauna cu ajutorul psihoterapeutului care il urmeaza in acest drum al explorarii si cunoasterii personale.